• Psiholog Violeta Simion

TU ce pui în brad? 🎄

Usa cabinetului se deschisese: era o Ea - o fata timiduta, in jur de 27 ani, mica de statura cu parul lung, blond saten, ochi albastri. Toata fiinta transmitea delicatete, fragilitate. Imbracata cu un paltonas subtirel, cizmulite ingalbenite de vreme, destul de uzate si, chiar manjite de noroi. Mi-a vazut privirea alunecand spre ele si s-a jenat (unul dintre momentele in care m-am rusinat: de ce oare am lasat privirea mea sa o... cerceteze?!:)


- Buna ziua, doamna psiholog! Astazi am intarziat dar am vrut sa va aduc ceva (in mana tinea o sacosa simpla - niciun imprimeu doar un alb murdar).


Am invitat-o in cabinet si am asteptat:

- Stiti, mai sunt cateva zile pana la Craciun si nu ma pot abtine sa nu plang gandindu-ma la mine cand eram copil. Fiind dintr-o familie cu 4 copii si eu cea mai mica dintre toti, mereu am crezut ca trebuie sa-mi astept randu'! Randu' la cadou! Si, niciodata nu venea pentru ca... exista un singur Cadou! Pe acesta trebuia sa-l impartim: dulciuri, portocale, nuci, mere. Nu ma deranja sa impart desi in sinea mea imi doream ceva al meu. N-as putea sa va spun ce anume: doar sa fie al meu! Imi aduc aminte ca intr-un an am avut un brad mic. Prima intrebare a mamei a fost: unde il mai punem si pe asta?! Ghiciti cine a raspuns? Euuu: langa patul nostru, mama! iar mama s-a incruntat si a tacut...


Anii au trecut exact in acelasi mod: noi 4 alaturi de mama, mereu trista si tata tacut, mereu langa o sticla de vin...


- Eu sunt de la tara, doamna psiholog. La tara, oamenii sunt un pic mai simpli sau, ma rog, au fost. Cand ajuns la facultate, am invatat pentru bursa. Fara sa-mi propun sa invat atat de mult, am ajuns sa indragesc materiile si, prin urmare, asteptam sarbatorile ca sa pot cumpara din bursa cadouri.

In primul an, am cumparat: carti! Cred ca le-au primit cu indulgenta!

Al doilea an, am cumparat: dulciuri! Erau satui!

Al treilea an, am cumparat: sosete si fesuri! S-au simtit jigniti!

Al patrulea an, am cumparat un brad maaare! Nu a mai venit nimeni: fiecare dintre frati era deja casatorit iar la poarta ma astepta doar mama...:)

Au mai trecut niste ani: relatii esuate, parteneri grabiti, eu din ce mai dornica de supravietuire financiara. Ieri am umblat tot orasul sa-mi cumpar un brad mic. Si dupa ce l-am asezat in mijlocul camerei, m-am intrebat daca imi lipseste ceva: aveam de toate - globulete, ghirlande, ceva bomboane, luminite si, totusi, era o senzatie vaga ca lipsea ceva. Am stat pe ganduri cateva ceasuri pana m-am decis sa va sun: lipsea o intalnire!

Cred ca va intrebati ce anume am in aceasta sacosa (a zambit enigmatic si mie mi-a placut:) Ce intuitiva era!!!

Ei bine, de fiecare data cand am venit la dumneavoastra, v-am observat cu multa atentie cabinetul, fiecare detaliu.

Mi se parea ca intru intr-o lume pe cat de accesibila pe atat de straina mie iar parte din mine si-a dorit sa ramana o vreme in aceasta lume (ma emotionase mesajul ei poate, pentru ca niciodata nu m-am priceput SA PRIMESC ci mai degraba, SA OBTIN:) Prin urmare, va rog sa primiti acest cadou!


Rand pe rand a scos: o portocala, o carte si un globulet...

Am simtit sa o imbratisez: in lumea mea intrase un PRIETEN VALOROS si o alta poveste in/de suflet!:)