• Psiholog Violeta Simion

Despre… a vedea lumea!

Updated: May 5



M-am tot gândit despre ce mi-as dori sa va scriu si m-am decis (finalmente): despre pasiunile / trairile mele, despre felul în care uneori le dau voie sa fie vazute, cunoscute... despre felul în care am ales sa le inhib sau sa le amân sau, dimpotriva, sa le pastrez atât de frumos de-a lungul anilor.


Multi ani m-am plimbat cu o perseverenta (inconstienta) la diverse cursuri, conferinte, workshopuri, etc... toate cu scopul de a ma face sa privesc lumea...cu ochiul profesionist! Târziu, am înteles ca... ochiul meu devenise deformat si contaminat de o sobrietate care nu ma definea. Asa ca, m-am oprit si mi-am zis:

VREAU SĂ VĂD LUMEA PRIN OCHIUL PROPRIU!

Si, atunci mi-am dat seama cât de greu îmi este sa... zbor cu avionul! (daaaa, nu mi-am putut folosi cunostintele de psihologie pentru ca... la toate îndoielile mele eram mai specializata în contra-agumentare!)


Si ma enervam cumplit nu numai pe mine, ci si pe afirmatiile de genul: dar tu esti psiholog! Cum e posibil asa ceva?!...pfff! Am avut însa, noroc de cineva care avea sa-mi devina cel mai rabdator terapeut!!!


De vreo cinci ani, îndraznesc sa ajung în anumite locuri cu dorinta lacoma de a vedea... oameni din culturi diferite... cu diferite obiceiuri si standarde de viata.


Fara sa am pretentia de a va expune turistic, am sa va povestesc experienta mea în Istanbul: primul meu gând despre Turcia a fost: NU VREAU SĂ MERG ACOLO! Astia vor sa negociezi tot timpul cu ei, iar eu vreau doar sa ma plimb! Cu prejudecata acesta am pornit la drum...


FALS!

Nu trage nimeni de mânecuta ta! Nu se rasteste nimeni la tine! NU sunt posomorâti!


ADEVARAT!

Au o cultura aparte legata de rasfatul turistului: sub nicio forma nu pleci nemâncat/ înfometat (esti întrebat constant la restaurant daca ti-a placut). Au un chef nebun de a-si petrece serile si, mai ales, cele din weekend! Fiind pasionata de muzica, am crezut ca voi asculta muzica orientala! Fals! Se asculta orice este modern (inclusiv variatiuni/ orchestratii ale unor melodii foarte vechi.


Cum i-am perceput eu pe turci? Veseli! Zâmbitori! Cu chef de glume! Am avut o senzatie extrem de placuta sa merg printre multumile de oameni (si nu glumesc când afirm multime!!).


Într-una din zile, am reusit performanta sa ma ratacesc într-o moschee si sa-mi dau seama cât de important este contactul tehnologic cu ai tai! (apropo, internetul este foaaarte scump... cred ca acolo tinerii si copiii nu sufera de dependenta de tehnologie!! M-am plimbat cu vaporasul si am vazut malul asiatic al Turciei... am zarit hotelul scump si o parte din petrecerea privata a unor familii extrem de bogate (am tras un pic cu ochiu’... ca doar despre el e vorba în articol:)).


Am fost cu gândul la sarbatorile pascale din tara mea, mi-am mângâiat cu privirea si sufleteste momentele noastre, mi-am zis cât de norocoasa sunt ca-mi cladesc amintirile si ca fiecare poza cu mine, cu el, cu ei/ele devine o dovada ca... lumea capata contur frumos prin... ochiul meu!


ISTANBUL...o lectie frumoasa despre ospitalitate!