• Psiholog Violeta Simion

Cum e treaba cu psihoterapia?

Updated: May 5

Da! Sunt convinsă că ai zâmbit sau ți-am stârnit curiozitatea prin această întrebare.


Da! Ani întregi am fost întrebată (cu ușoare variațiuni): Și nu te încarci? Cum reușești să te detașezi? Cum poți să asculți atât de multe fără să nu te simți afectată?!


Atunci, cred că încercam să găsesc răspunsul potrivit. Azi pot răspunde mult mai clar.


Fiecare Om este o Poveste: trăită, spusă în multiple feluri. Și eu la rândul meu am povestea mea de viață, dar cred (de fapt, am certitudinea) că m-am născut cu un ceva în plus (nu e o aroganță!). M-am născut cu o curiozitate aparte și cu dorința de a descoperi. Întâmplător sau nu, am și talent să povestesc (esențial în vocația de terapeut).

Îmi aduc aminte că, pe vremea mea, ca și copil erai frecvent întrebat: Și, tu ce vrei să te faci când vei fi mare? Eu nu aveam nicio ezitare; răspundeam scurt: profesoară! (surprindea siguranța mea pentru că de multe ori îi vedeam râzând). Mai târziu, am descoperit frumusețea intuiției mele. Au urmat pașii firești până în momentul în care aveam deja... jobul de psiholog!!!


Primii mei doi ani ca psiholog au fost exact ca biliardul! Nimeream câte un raționament, câte o idee; pe scurt, eram într-o bâlbâială tehnică. Conta că aveam diploma de psiholog?! Poate că da, poate că nu! Nu simțeam că sunt suficient de utilă deși aveam o căutare frenetică... în cărți! Cu timpul, după pagini muuuulte lecturate am înțeles că nu-i o glumă expresia: contează relația terapeutică. Știința te învață că o relație se construiește în timp și pe niște reguli clare, pe o dinamică activă (când primești, când e nevoie să oferi și tu).


Mie îmi place să asemăn relațiile cu dansurile :). Uneori, nu e suficientă doar melodia (cadrul), doar instructajul (ansamblul de cunoștințe), doar profesionistul (clientul sau terapeutul.


Cum adică nu e suficient? În fond, mergi să afli niște răspunsuri (asta ar spune clientul). Nu e chiar atât de simplu (ar răspunde terapeutul). Nu poți merge undeva decât dacă ai o motivație susținută. (nu poti învăța orice dans în câteva lecții... ai nevoie de timp ca să exersezi, așa-i?


Eiii, iar timpul pare (în cazul multora dintre noi) foarte zgârcit. Nu-i așa că ne-am dori rezultate rapide? O familie fericită, un soț/soție iubitor/iubitoare, un copil ascultător, o carieră de invidiat, etc. Și eu am avut un asemenea scenariu! Daaaa...dar era doar în capul meu! Am realizat că terapia e mai mult decât un dialog: e o combinație între dialog și acțiuni, atât ale tale cât și ale terapeutului.


Terapia pentru client e ca o disciplină sufletească. Implică perseverență, căutare interioară, alegeri, soluționări...


Terapia pentru terapeut e antrenamentul de la care nu poți lipsi. De ce? Pentru că treaba asta nu e o alegere! E curată vocație sau nu...