• Psiholog Violeta Simion

ALEGEREA de a fi curajos sau fricos...

- Nu înțeleg! Tu nu poți alege decât ce este dificil... îți place să te chinui?!


Stăteam la masă și o priveam. Era al nu știu câtelea dialog în contradictoriu și, cumva, în ciuda faptului că mă simțeam deja obosită de încercările mele neputincioase de a o face să mă înțeleagă, continuam „curajos” să nu mă las cuprinsă de... frică! Frica eșecului, frica de a nu fi judecată, frica renunțării, frica de a îndrăzni...


- Eu vreau să mă simt liberă! Tu poți pricepe asta? Dacă eu vreau să încerc în viața asta orice înseamnă că îmi place să mă chinui?!Nuuu!

- Înseamnă că te gândești doar la tine! Nu vrei să fii ca ceilalți?! ...și în definitiv, ce tot atâtea libertăți?! Ce să faci cu ele?! Ce?

- Eu vreau să încerc să construiesc ceva în viața asta!

- Atunci să nu te plângi că va fi greu!


Cam asta a fost prima mea lecție legată de... antreprenoriat!


Mult timp am revizualizat mental scena, mult timp m-am gândit dacă nu sunt cumva egoistă. Pe de altă parte, în toții anii mei de psihologie practică, citind despre numeroasele institute de terapie de familie, despre diverși terapeuți, mă gândeam că toți și-au construit visele pe dorința de... a face bine! Altfel nu ai cum să faci față durerilor/ suferințelor sufletești ale altora. Altfel devii pradă ușoară îndoielilor sau fricilor.


În orele mele de terapie cu copii, surprindeam de multe ori apariția fricii: felul în care se transforma privirea, agitația mâinilor, mișcarea precipitată a unui picior, tăcerea temătoare, etc. Plânsul! O, daaa... nenumărate ore în care am fost părtașă la izbucniri în plâns, la reacții diferite...


În timp, am cunoscut mulți adulți temători! Ca și cum majoritatea se contaminaseră cu frica... neproductivă! Te-am surprins? Există și frică productivă?! Da, există! Cea care declanșează mecanismele de supraviețuire! Cea care declanșează cel puțin o soluție corectă! Paradoxal, noi vorbim despre frică ca și cum ar produce doar dezastre. Când însă știi să o domesticești, ajungi să devii mult mai activ în relația directă cu tine! Știi însă ce NU facem atunci când simțim frica? Nu credem în încercare! Adică și în încercările reușite! Rapiditatea cu care noi generăm numărul scenariilor mentale dezastruoase e mult mai mare decât bogăția creativă a scenariilor pozitive!


De unde frica? Dintr-un trecut mult îndepărtat: trecutul familiei tale, trecutul tău și nu va dispărea cât timp nu ți-ai propus! Uneori, eu mă mai joc cu ideea de lupă: cum ar fi să ții în mână o lupă și să te plimbi prin sufletul tău? Cum ar fi să-ți descoperi frica?! (eu bănuiesc că e doar una. Ai arunca lupa? Vei lua din nou lupa și vei fi curios să vezi ce face? (știi ce am făcut acum împreună? Un scenariu?:)Eu am ales să mă joc cu fricile mele... de fapt, să mă amuz de ele :)Dar, mai știu că orice joc are reguli și că depinde de mine, de alegerile mele strategice (mentale) dacă mă vor conduce sau nu spre finalul căștigător.